Microgreens România și StartAgro – Două povești despre antreprenoriat verde
Mai întâi, un pic de context
Luna noiembrie marchează anual întâlnirea celor mai marcante personalități din lumea politică, activiști și ONG-uri, în cadrul celei mai importantei conferințe despre mediu, schimbări climatice și sustenabilitate – Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice. În aceeași perioadă, în sudul Europei se întâmplă de 10 ani Smart City Expo World Congress, o conferință-concurs, cu premii, precum „Smart City of the Year”.
COP26 ONU ar fi trebuit să se desfășoare în această săptămână, la Glasgow, iar noi – echipa H.appyCities – ar fi trebuit să mergem la Barcelona, însă pandemia COVID19 ne-a ținut pe toți acasă. UNFCCC a preferat să amâne complet întâlnirea pentru 2021, în timp ce Smart City Expo s-a adaptat noilor realități și a devenit Smart City Live via internet.
Pentru curioși ca noi, ultima veste a venit ca o gură de aer proaspăt cu noutăți de ultimă oră din domeniul orașelor fericite și smart. Poate nu vine ca un șoc faptul că, cele mai discutate teme ale anului se referă la pandemie, la efectele vizibile și neașteptate ale acesteia asupra mediului și oamenilor.
Și, totuși, se mai discută și despre verde?
În cele două zile de conferință despre orașe inteligente, Pactul Verde European a fost invocat de circa 50 de ori. Rezumând prevederile acestuia, putem spune că documentul propune o nouă strategie și un plan de acțiuni concrete pentru a transforma Uniunea Europeană „într-o economie modernă, eficientă din punct de vedere al resurselor și competitivă”. Se dorește ca până în 2050 să ajungem la „neutralitatea climatică”, în care nu există emisii nete de gaze cu efect de seră. De asemenea, se iau măsuri pentru o creștere economică decuplată de utilizarea resurselor, iar nicio persoană și niciun loc nu este lăsat în urmă – toată Europa acționează unit pentru îndeplinirea obiectivelor până în 2050.
Pornind de la inițiativa americană, menționată pentru prima dată de Thomas Friedman, în anul 2007, pentru The New York Times, și Uniunea Europeană a dezvoltat o serie de planuri „verzi”, pentru energie regenerabilă și, chiar, antreprenoriat verde.
Unde suntem acum?
Norma actuală nu mai este sustenabilă. Suntem mulți și devenim tot mai mulți, ne ducem existența pe un spațiu foarte bine definit, consumăm semnificativ mai mult decât producem, încă avem, la nivel global, probleme serioase legate de sănătate, educație, foamete și sărăcie, iar resursele naturale devin tot mai limitate.
Câteva date relevante oferite de ONU
- – În fiecare an, aproximativ o treime din totalul alimentelor produse – echivalentul a 1,3 miliarde de tone în valoare de aproximativ 1 trilion USD – ajung să putrezească în coșurile consumatorilor și comercianților de tip retail sau să se strică din cauza practicilor slabe de transport și recoltare.
- – Dacă oamenii din întreaga lume ar trece la becuri eficiente din punct de vedere energetic, lumea ar economisi 120 miliarde USD anual.
- – Dacă populația globală va ajunge la 9,6 miliarde până în 2050, echivalentul a aproape trei planete ar putea fi necesar pentru a furniza resursele naturale necesare pentru a susține stilurile de viață actuale.
Pandemia COVID-19 a oferit țărilor posibilitatea de a construi planuri de redresare, care să inverseze tendințele curente și să schimbe modelele de consum și producție pentru un viitor mai durabil.
Consumul și producția sustenabile înseamnă a face mai mult și mai bine cu mai puțin. Este vorba, de asemenea, de decuplarea creșterii economice de degradarea mediului, creșterea eficienței resurselor și promovarea stilurilor de viață eficiente. Prin astfel de practici se contribuie, în mod substanțial, la reducerea sărăciei și la tranziția către economii ecologice, cu emisii reduse de carbon.
Imaginea realității în care trăim este cel puțin asemănătoare unor secvențe rupte din filme cu tematică apocaliptică, doar că, spre deosebire de un scenariu, toate aceste schimbări se întâmplă rapid, în timp real, iar efectele sunt ireversibile și de durată.
Nu mai putem vorbi de proiecții ale unui viitor sustenabil, când suntem deja în întârziere. Este nevoie de acțiune imediată și de soluții inovatoare, pentru a regândi status quo-ul.
Avem și noi „verzii” noștri – Două povești despre antreprenoriat verde
Contextul descris mai sus a reprezentat, pentru mulți antreprenori isteți și ambițioși, ocazia perfectă pentru a dezvolta un business „verde”, cu scopul de ajuta comunitatea și, de ce nu, de a face orașele mai fericite.
Destin, Voință, Curaj și Reziliență sunt cuvintele care definesc apariția celor două companii pe piața locală – Microgreens România și StartAgro. I-am întâlnit pe tinerii antreprenori, într-o dimineață de miercuri și am petrecut o oră revelatoare, discutând despre antreprenoriat verde, orașe fericite, idei de business, precum și despre crearea unui viitor mai bun pentru comunitate.
MicroGreens sau cum un banner pe o pagină web poate declanșa o afacere făcută cu pasiune
Cristian Tudor a ajuns să creeze Microgreens printr-o serie de coincidențe. Totul a pornit de la „norocul de a fi parcat fix în fața Facultății de Horticultură” și de la dorința lui de a lucra în domeniul agriculturii, în departamente de management. Pasiunea pentru legumicultură a descoperit-o în anul 3 de studii. Apoi a lucrat într-o companie multinațională de renume, ce vindea răsaduri și semințe.
Povestește cu emoție momentul în care, căutând câteva informații pe internet, a dat peste ideea ce se va dezvolta, ulterior, dintr-o „tăviță cu seminte și pământ de flori, de pe balconul din apartamentul de pe Drumul Taberei”.
„(…) și printre subtitluri apare această pagină pop-up, pe care o văd și-acum… E de o claritate pe care nu pot să o descriu – <<Mighty Microgreens – New Food Generation>> (…) Și, în momentul în care am deschis acea pagină, acel subiect, cu microplante, fără exagerare, din acel moment am știut că asta o să fac și așa a fost!” (Cristian)
StartAgro sau când arhitectul întâlnește partenerul potrivit
Sebastian Mândroiu are o poveste diferită, care este guvernată tot de destin. StartAgro este o dovadă clară pentru a arăta cum pot fi combinate creativ arhitectura, cu informatica și agricultura.
„Povestea despre agricultură este foarte scurtă și foarte intensă! Adică, l-am cunoscut, anul trecut, într-un program de lideri la care am participat, pe colegul meu Alexandru Dancu, cu care am început StartAgro și ne-am dat seama că aveam acest interes comun, dar într-o altă formă. Respectiv, eu care sunt arhitect eram pasionat de modul în care relaționează orașele cu natura și mă uitam după proiecte care înverzeau orașele, și-aici mă refer mai ales la sere și grădini făcute pe blocuri sau în spații verzi neamenajate și Alex vine din zona de IT, din partea tehnică și el este foarte pasionat de modul în care tehnologia poate să ajute agricultura, s-o dezvolte și s-o îmbunătățească. Discutând despre aceste lucruri, am pus la punct un proiect care s-a și concretizat – StartAgro – care se învârtește în jurul ideii sau în jurul construcției unei sere, care poate fi amplasată atât în mediul urban, cât și în mediul rural, care să folosească în mare parte, energie regenerabilă – vorbim aici de energie solară și energie geotermală.” (Sebastian)
A fi cu un pas înaintea vremurilor
Încrezători, vizionari și, totuși, realiști, cei doi tineri sunt conștienți de piața aproape inexistentă în care s-au lansat, motivați fiind de manifestarea unei nevoi din partea consumatorului. Cum bine știm, „sincronizarea este totul”. Așa că, iată ce am aflat de la invitații noștri, despre strategiile și obiectivele de business pe care le-au gândit înainte de a se lansa această aventură.
MicroGreens a intrat pe o piață într-un moment (2014-2015) în care „(…) piața cerea așa ceva. Pentru că bucătarii, de la vremea respectivă, se transformau în chefi și produsul nostru i-a ajutat cumva să schimbe tipologia de farfurie îmbunătățită (…) Adică s-a potrivit mănușă și pe noi ne-a ajutat destul de mult. Puteam să dăm greș, dacă lansam ideea aceasta cu 12 luni înainte.. Dacă e referim strict la creșterea microplantelor, nu suntem înaintea timpurilor. Dacă ne duceam pe consumul casnic, atunci n-aveam niciun fel de reușită. Era imposibil să ajungem cu plăntuțele la oamenii de acasă, lucru care este destul de greu ți în momentul acesta. Abia anul acesta, după ce am făcut niște modificări pentru clientul final am ajuns să intrăm și pe Business-to-Consumer market.” (Cristian)
De cealaltă parte, Sebastian afirmă: „Credem că există o piață neexploatată, care este foarte la început, dar și, chiar dacă nu există o piață este nevoie de o piață în momentul acesta. O piață care să aducă natura mai aproape de oraș.”
Se vor transforma orașele, datorită inițiativelor similare cu a voastră?
La această întrebare avem un consens. Ambii invitați susțin că inițiative în domeniul antreprenoriatului verde contribuie în mod evident la transformarea orașelor. Exemple de grădini sociale, ca Agripolis-ul din Paris sau cele din Danemarca, sunt relevante pentru a demonstra transformarea ce se produce, în prezent, la nivelul orașelor, dar și la nivelul mentalităților.
Sebastian detaliază cum ar îmbunătăți starea în care sunt orașele acum, astfel: „Modul în care ne raportăm acum la orașe ca la un spațiu foarte artificial, cu foarte mult beton și sticlă și foarte puțină natură. Și-aici am un exemplu foarte interesant! Una dintre activitățile noastre favorite, cel puțin în București, este să mergem în parc. Și ce facem este să ieșim din casă, mergem printr-un oraș de beton ca s-ajungem într-un loc natural, verde, prietenos, viu, creat pentru oameni, care este destinația noastră și ne place foarte tare, dar tot drumul nu îl luăm în calcul, deoarece acest lucru face parte dintr-o corvoadă prin care trebuie să trecem ca să ajungem în parc. Și cred ca am putea să transformăm tot orașul să fie mai verde, mai prietenos cu natura.” (Sebastian)
Cum arată un oraș fericit?
„Orașele fericite sunt cele în care ai o interconectare cu totul. În care partea de IoT conectează nevoia ta ca și cetățean, la administrația locală, la transportul urban, la aspecte antreprenoriale, care să fie integrate în infrastructura orașului, până la a avea activități, la care majoritatea orașelor nici nu se uită sau la care nici nu se gândesc, ce pot fi oferite ca posibilități cetățenilor care locuiesc în mijlocul orașelor. (…) Din perspectiva spațiilor verzi, este clar că dacă ai de ales între a merge într-un parc special, cu copilul, și în a-l duce într-un spațiu în care să îl pui efectiv la treabă și să facă ceva, eu aș alege să merg într-o grădină socială, de care administrația locală să se ocupe, în mare parte, de ceea ce se întâmplă acolo, dar cumva să dea posibilitatea oamenilor să vină, să și plătească și să muncească. Am văzut acest lucru în Danemarca, unde funcționează incredibil! Iar noi, la anul, vrem să facem un proiect ca acesta, în grădinile Microgreens. Vrem să dăm parcele oamenilor, iar când nu sunt disponibili, să le lucrăm noi, iar când sunt disponibili să vină să-și ocupe timpul și să-și elibereze mintea, printr-o activitate pe care nu ar avea, în mod normal, altundeva unde s-o facă.” (Cristian)
„Mi-ar plăcea să fie un oraș în care oamenii sunt fericiți, evident. Și, ca să se întâmple asta, trebuie să bifăm mai multe lucruri. În primul rând, un oraș fericit ar fi un oraș pentru oameni și nu pentru mașini. Asta fi cu siguranță o idee pe care aș trece-o în capătul listei mele. Și mai cred într-un oraș care încurajează oamenii să trăiască în aer liber și care ajută ca simbioza asta între om și natură să existe. Unde există acest lucru, cred că putem spune că este un oraș fericit. Avem exemplul orașelor puternic industrializate – în special în vestul Europei și SUA – unde ritmul de viață este extrem de alert și ne dăm seama, mai ales după ce trăim acolo câțiva ani, că nu este sustenabil pentru mentalul nostru să trăim așa. Și-atunci trebuie să păstrăm o balanță.” (Sebastian)
Tu cum îți imaginezi viitorul orașelor fericite – în nuanțe de verde sau în gri?
