„Când îți arde casa, e greu să te gândești la vacanță”, obișnuiau să zică bunicii. Aflați în plină criză ne concentrăm mai mult pe ziua de astăzi decât pe planurile de mâine. Totuși, acțiunile din prezent schimbă multe din direcțiile pentru viitor. Cu riscul de a genera discuții contradictorii, credem că merită atenția și exercițiul de imaginație și considerăm că ar fi util să aruncăm un ochi strategic spre viitor.
Natural, credem că actuala criză va trece repede și fără repercusiuni asupra vieții orașelor. Înapoi la normal, ar zice mulți. Dar dacă acel normal de după criză nu va mai fi la fel? Și dacă va fi diferit, cum va fi? Cum vor arăta orașele fericite la care năzuiam?
Îndrăznim să spunem că sunt semne din ce în ce mai multe și mai clare că, de fapt, pandemia cauzată de COVID-19 nu a făcut decât să accelereze trecerea spre o nouă formă de organizare umană, socială, economică. Haideți să vedem de ce!
„Acesta nu este un exercițiu!”
Două luni și un virus și, iată cum, dintr-odată am început să vorbim de distanțare socială, lucru (forțat sau nu) de acasă, „homeschooling”, „virtual community engagement” etc. Concomitent cu aceste noțiuni devenite populare și asumate peste noapte a apărut și o nouă retorică a orașelor și a statelor, de tipul „Noi” versus „Ceilalți” – granițele se închid, anumite drepturi și libertăți sunt restrânse, iar limitele psihologice, economice și sociale ale individului sunt constant provocate.
Statul preia, de facto și de jure, rolul de forță în fața unui pericol extern. Iar, datorită acestor măsuri, luate ca răspuns tipic în cazului unui atac, s-au creat o serie de scenarii, mai mult sau mai puțin apocaliptice. Totodată, se conturează tot mai bine imaginea noului teatru de operațiuni. Nu luptăm cu un inamic înarmat, ci cu unul ascuns ochiului liber, ce se înmulțește exponențial și nu ține cont de frontiere, rasă, gen, orientare sexuală sau religioasă. Practic, putem afirma că am răspuns militar la o problemă interumană, socială. Unei probleme globale, i-am răspuns local.
Sistemul de sănătate gândit ca pe timp de pace își arată și el limitele, iar emoția provocată de această limitare e amplificată de ușurința transmiterii informației cu ajutorul Internetului. Combinația de dirijare a unor cheltuieli majore spre sistemul de sănătate și măsurile de restrângere ale activității umane vor aduce curând o criză financiară globală de amploare. Efectele vor fi atât de mari încât vor determina, aproape inevitabil, o alterare a întregului ansamblu de relații globale.
Ce se schimbă?
Orașele, per se, au fost epicentre ale capitalului și creativității, concepute pentru a fi ocupate de o comunitate, în timp ce pandemiile sunt păsări „anti-urbane”, de pradă, ce se năpustesc hapsâne asupra colectivității. Astfel, orașele, gândite tradițional ca structuri umane ce se bazează pe o infrastructură socială menită să încurajeze interacțiunea continuă dintre actori, s-au dovedit a fi învinse de propriile norme. În fața acestor provocări, orașele și cetățenii sunt nevoiți să reinventeze modul în care socializează, comunică sau lucrează.
Dar ce se schimbă? Îndrăznim să schițăm câteva posibilități:
-
Reîntoarcerea la național
Semnele erau deja acolo ca răspuns la procesul de globalizare. În fața crizei actuale, formele de colaborare suprastatală – vezi UE sau ONU – au eșuat lamentabil în a oferi un răspuns. În acest context, orașele sunt poziționate în prima linie, fiind puse în fața unei lupte pe multiple planuri pentru a face față transformărilor rapide aduse în societate. Iar atunci când situația va deni critică, cel mai probabil, fiecare va fi pe cont propriu. Fenomenul acesta va lăsa urme vizibile asupra societății, de la nivel de încredere până la modalitatea de a relaționa. În spatele unor discuții publice despre reziliență și necesitatea colaborării globale, se vor redefini strategiile de apărare și dezvoltare, însă ele vor fi făcute în mod individual, la nivel local, respectiv, național.
-
Armata orașelor
Pe fondul acestor schimbări, tendința de creștere a rolului orașelor la scară mondială, constatată înainte de apariția COVID-19, va scădea. Criza actuală a arătat limitele acestora de a lupta contra unui fenomen global. Orașele își vor redefini rolul și vor deveni parteneri mult mai supuși ai autorității centrale. Mai mult, acestea vor combate sau vor fi de acord cu un stat autoritar și puternic, lăsând la o parte ambițiile de afirmare. Noul status quo se va concentra și mai mult pe colaborarea dintre orașe, la nivel micro, grupate sub forma unor unități foarte eficiente în a implementa, în teritoriu, deciziile luate la nivel de guverne, marcând astfel o întoarcere la statul inițial, construit ca să apere cetățile în fața unui dușman mai mare.
-
Unde vrei să stai, nu unde vrei să mergi
Mobilitatea se reinventează! Întregul sistem de distanțare socială va duce la o transformare a modelelor de mobilitate, precum și a întregii infrastructuri necesare. Lucrul de acasă sau mediul controlat vor deveni mult mai rapid norme ce vor modifica întregul ansamblu de colaborare și mișcare.
Vom migra spre deplasări mai scurte, interacțiuni externe rărite, creșterea livrărilor prin servicii de curierat, nevoia de ieșiri la aer în spații verzi aflate în proximitate, mutarea spre zone izolate, necesitatea de a asigura centre de producție și comerț mici, capabile să acopere o zona de maxim 50-60 km, regândirea transportului în comun, mai ales a celui de capacitate mare, turism local și altele. Prin urmare, întâi ne distanțăm, iar, ulterior, ne izolăm.
-
Ce fel de autocrație îți dorești?
Pe termen scurt, și mai ales în criză, dorința de a asigura un bine comun va câștiga în fața vieții private. Va urma, însă, o regândire a limitelor acesteia și a modului de acces la datele personale. De teama (deja) amplificată de social media și Internet, în general, oamenii vor renunța de bunăvoie la multe din informațiile personale. La început, vor fi simple date medicale ce nu vor avea conținut sensibil, iar ulterior, pentru „ușurință”, ele vor fi livrate direct autorităților centrale de către aplicații și nu se vor mai limita doar la câteva date. Combinate cu statul autoritar și izolarea, menționate anterior, se va asigura un cadru propice pentru un alt fel de conducere politică, mai degrabă autocrată, nou-tribală.
-
Stăpânii AI
Avalanșa de date private laolaltă cu întreg ansamblul de senzori și informații, creat pentru monitorizarea sănătății publice, vor duce la creșterea nevoii de predicție a sistemelor de tip big data analytics / AI. Toate strategiile de apărare și dezvoltare vor include aceste lucruri. Sistemul politic va conduce acest proces și îl va folosi pentru binele public, în cel mai bun caz.
Noua Normalitate
Gândurile enumerate mai sus sunt doar câțiva muguri ai unor elemente ce se pot regăsi în perioada post-criză. Combinația lor poate duce la alte și alte transformări la nivel de grup, comunitate, oraș, stat și lume. Multe dintre ele pot fi anticipate, multe, nu.
Cele de mai sus descriu un scenariu poate distopic. Ca să-l evităm, poate nu e un moment rău să regândim modul în care ne raportăm la noi înșine, dar și la comunitatea din care facem parte. Nicicând nu a fost un moment mai oportun pentru a face o schimbare și pentru a schița un plan pentru această nouă normalitate. Oamenii și orașele trebuie să răspundă agil și prompt acestor provocări ce pot deveni constante ale unui viitor mult mai apropiat decât tindem să credem.
Un lucru este cert – noua pandemie este o criză de sănătate ce a scos la iveală mai multe hibe legate de sistem, la nivel universal. În timp de criză ne concentrăm inevitabil pe ce e urgent însă unele măsuri gândite ca o reacție rapidă pot deveni ușor reguli pe termen lung. Unelte bune în mâini greșite. Așadar, fie că vorbim de guvernanță locală, de modele de conducere sau de lumea în care ne dorim să trăim, situația actuală este un test al creării unei (noi) organizări sociale, care lucrează în mod solidar pentru rezolvarea problemelor. Haideți să lucrăm la una bună!
Izolați, dar împreună,
Radu și Cristina
